broke n’ beat

Declaraţie de dragoste

Aseară am luat parte la un eveniment care mă face să nu scriu despre el pe forum-ul b-a-u, ci să mă exprim aici, într-un alt cadru… Am revăzut b-a-u după ceva vreme… Am fost surprins de anunţul conform căruia b-a-u urma să presteze… Şi încă într-o formulă extinsă, dar în care s-a regăsit şi Mitrofan!

Prefer să vorbesc aici despre b-a-u şi despre toate cele întâmplate aseară, pentru că ce au făcut oamenii ăştia de-a lungul timpului în Timişoara [bună sau rea, cum este ea] stă la baza istoriei recente… Asta au făcut ei: istorie!

Îmi vine să folosesc cuvinte atât de mari, însă prefer să nu o fac… Nu am impresia că Timişoara ar fi neapărat pe un făgaş bun… Poate stagnează, dar nu am impresia forte că s-ar ridica din semi-obscuritatea în care se scaldă de ceva vreme… Câteva evenimente şi lucruri o mai scot la lumină şi asta doar din când în când… Cel mai trist este că, parcă, tot mai puţine lucruri se întâmplă, s-au destrămat în timp foarte multe band-uri, care toate au făcut istorie în acest oraş, pleacă de aici tot mai mulţi oameni… Mă întristez… [iară mi se-ntâmplă s-ascult ceva… de data asta chiar o dedicaţie: interpol — nyc].

Fir-ar… Tot respectul meu pentru cei care mă fac părtaş la asemenea sentimente se transformă într-o dragoste necondiţionată! Fie că e vorba de Lori şi HAOS sau Adi Pătrăşcanu [membru WFS împreună cu prietenul meu Gabi Szorad] în Budapesta, fie că e vorba de Iancu în Toronto sau de Alexandra şi Sebastian în Montréal, fie că e vorba de Horaţiu la Milano, fie că e vorba de echipele TMBase sau AnonimTM, fie că va fi vorba de Claudiu în Canada, fie că e vorba de IPR sau de Emil Biebel, sub aripa căruia am crescut mai mulţi dintre noi, eu îi asociez pe toţi cu un mod de viaţă cu care m-am obişnuit de mai mult de 10 ani… Mă întristez când aflu că oamenii pleacă şi grupurile se destramă… Parcă-şi pierde oraşul din farmec… Aşa cum berea Timişoreana a devenit dintr-o bere excelentă de care eram îndrăgostit, un brand naţional şi o bere proastă, din nefericire.

=====
Revenind la evenimentul de aseară trec peste aversiunea faţă de Bucureşti şi mizeria care înseamnă România şi, implicit, Timişoara mult-iubită, şi prefer să mă bucur că am asistat la b-a-u live şi la asocierea dintre Bozo şi Tavi cu Deceneu, Piele şi Vexxatu Vexx, ceea ce a fost o demonstraţie de cum se face cu adevărat muzica şi ce înseamnă ea pe scenă. Momentul în care au intrat Tavi şi Bozo peste Deceneu, Piele şi dj Dox m-a hipnotizat instantaneu şi mintea nu-mi stătea la altceva decât la ce înseamnă Tavi Scurtu la tobe şi ce înseamnă DanAlex Mitrofan la chitară… Oameni îndrăgostiţi de instrumentele lor, iar eu îndrăgostit de ei… Aseară eram bucuros; mă bucuram să-i revăd pe oamenii aceştia care înseamnă atât de mult pentru mine!
=====

Vă iubesc,
Cu drag,

Horaţiu Fâra
[mr. h aka mr. hollywood]

P.S.: Spuneam mai devreme de un mod de viaţă care dăinuie de vreo 12–13 ani: întotdeauna am avut sentimentul că Timişoara mea înseamnă prietenie şi muzică!